Dar nu se culcaseră Óncă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătr‚ni, au Ónconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.
Au chemat pe Lot, şi i-au zis: ÑUnde sunt oamenii care au intrat la tine Ón noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne Ómpreunăm cu ei.î
Lot a ieşit afară la ei la uşă, a Óncuiat uşa după el,
şi a zis: ÑFraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!
Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară, şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai, nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele.î
Ei au strigat: ÑPleacă!î Şi au zis: ÑOmul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău dec‚t lor.î Şi Ómping‚nd pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa.
Dar bărbaţii aceia au Óntins m‚na, au tras pe Lot Ónăuntru la ei Ón casă, şi au Óncuiat uşa.
Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic p‚nă la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.
Bărbaţii aceia au zis lui Lot: ÑPe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai Ón cetate: scoate-i din locul acesta.
Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare pl‚ngere Ónaintea Domnului Ómpotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.î
Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: ÑSculaţi-văî, a zis el, Ñieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.î Dar ginerii lui credeau că glumeşte.
C‚nd s-a crăpat de ziuă, Óngerii au stăruit de Lot, zic‚nd: ÑScoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu Ón nelegiuirea cetăţii.î
Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de m‚nă, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe; l-au scos, şi l-au lăsat afară din cetate.
După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: ÑScapă-ţi viaţa; să nu te uiţi Ónapoi, şi să nu te opreşti Ón vreun loc din C‚mpie: scapă la munte, ca să nu pieri.î
Lot le-a zis: ÑO! nu, Doamne!
Iată că am căpătat trecere Ónaintea Ta, şi ai arătat mare Óndurare faţă de mine, păstr‚ndu-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, Ónainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri.
Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug Ón ea, şi este mică. O! de aş putea să fug acolo,Ö este aşa de micăÖ şi să scap cu viaţa!î
Şi El i-a zis: ÑIată că-ţi fac şi hat‚rul acesta, şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.
Grăbeşte-te de fugi Ón ea, căci nu pot face nimic p‚nă nu vei ajunge acolo.î Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.
Răsărea soarele pe păm‚nt, c‚nd a intrat Lot Ón Ţoar.
Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.
A nimicit cu desăv‚rşire cetăţile acelea, toată C‚mpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe păm‚nt.
dar, Ón ziua c‚nd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi.
Ai Ónsă lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.
Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce Ón temniţă pe unii din voi, ca să vă Óncerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios p‚nă la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.î