căci c‚mpiile Hesbonului l‚ncezesc; stăp‚nii neamurilor au sfăr‚mat butucii viei din Sibma, care se Óntindeau p‚nă la Iaezer, şi se Ónc‚lceau prin pustie: mlădiţele ei se Óntindeau şi treceau dincolo de mare.
De aceea pl‚ng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război!
S-a dus bucuria şi veselia din c‚mpii! Şi Ón vii, nu mai sunt c‚ntece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul Ón teascuri. ñ ÑAm făcut să Ónceteze strigătele de bucurie la cules.
C‚mpia este pustiită, păm‚ntul Óntristat, căci gr‚ul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este.
Œnmărmuriţi, plugari, văitaţi-vă, vieri, din pricina gr‚ului şi orzului, căci bucatele de pe c‚mp sunt pierdute.
Via este prăpădită, smochinul este veştejit, rodiul, finicul, mărul, toţi pomii de pe c‚mp, s-au uscatÖ Şi s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!