S-a dus bucuria şi veselia din c‚mpii! Şi Ón vii, nu mai sunt c‚ntece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul Ón teascuri. ñ ÑAm făcut să Ónceteze strigătele de bucurie la cules.
Pe păm‚ntul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi Ón toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele.
ÑIuda jeleşte, cetăţile lui sunt pustiite, triste, posomor‚te, şi strigătele Ierusalimului se Ónalţă.î
Neamurile aud ruşinea ta, şi este plin păm‚ntul de strigătele tale; căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toţii laolaltă.î
Treziţi-vă, beţivilor, şi pl‚ngeţi! Văitaţi-vă toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a luat mustul de la gură!
Via este prăpădită, smochinul este veştejit, rodiul, finicul, mărul, toţi pomii de pe c‚mp, s-au uscatÖ Şi s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!