Dar mie Dumnezeu Ómi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. —
ÑMunţii vreau să-i pl‚ng şi să gem pentru ei, pentru c‚mpiile pustiite vreau să fac o jelanie; căci sunt arse de tot, şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude Ón ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele au fugit şi au pierit. ñ
Arde focul Ónaintea lui, şi p‚lp‚ie flacăra după el. Œnaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului, şi după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă.