C‚nd i-ai sădit, i-ai Ónconjurat cu un gard, şi Ón cur‚nd i-ai văzut Ónflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai Ón clipa veseliei: şi durerea este fără leac.
Unde este omul Ónţelept care să Ónţeleagă aceste lucruri? Să spună acela, căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?
Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, c‚nd se duc la f‚nt‚ni, nu găsesc apă, şi se Óntorc cu vasele goale: ruşinaţi şi roşiţi, Óşi acoperă capul.
Păm‚ntul crapă, pentru că nu cade ploaie Ón ţară, şi plugarii, Ónşelaţi Ón nădejdea lor, Óşi acoperă capul.