13
Stăteai Ón Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, şi cu aur; timpanele şi flautele erau Ón slujba ta, pregătite pentru ziua c‚nd ai fost făcut.
Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină Ón Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l Óntocmise.
De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze păm‚ntul, din care fusese luat.
Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să Ónv‚rtească o sabie Ónvăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.
Siria făcea negoţ cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine; ei veneau la t‚rgul tău de smarald, purpură, şi materii pestriţe cu in subţire, mărgean şi agat.
Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l Óntreceau, chiparoşii nu erau de asemuit cu crengile lui, şi platanii nu erau ca ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el Ón frumuseţe.
Œl făcusem at‚t de frumos prin mulţimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toţi copacii Edenului, care se aflau Ón grădina lui Dumnezeu.
Şi se va spune atunci: ,Ţara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; şi cetăţile acestea dăr‚mate, care erau pustii şi surpate, sunt Óntărite şi locuite!í
Femeia aceasta era Ómbrăcată cu purpură şi stacojiu; era Ómpodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea Ón m‚nă un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.