Se arată florile pe c‚mp, a venit vremea c‚ntării, şi se aude glasul turturicii Ón c‚mpiile noastre.
Boul Óşi cunoaşte stăp‚nul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăp‚nului său: dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.î
Ciripeam ca o r‚ndunea, croncăneam ca un cocor, şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer: ,Doamne, sunt Ón necaz, ajută-mă!í
ÑEu ziceam: ,Numai cei mici sunt aşa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!
Mă voi duce deci la cei mari, şi le voi vorbi; căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!í ,Dar toţi au sfăr‚mat jugul, şi au rupt legăturile.
Şi dimineaţa, ziceţi: ,Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomor‚t.í Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?
şi a zis: ÑDacă ai fi cunoscut şi tu, măcar Ón această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.