ÑApoi au şezut să măn‚nce. Ridic‚ndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau Óncărcate cu tăm‚ie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau Ón Egipt.
ÑAi lepădat Tu de tot pe Iuda, şi a ur‚t suflet Tău at‚t de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nici o vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun, aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i dec‚t groază!î
Nici unul nu-ţi apără pricina, ca să-ţi lege rana; nu-i nici un leac, nici un mijloc de vindecare!
Suie-te Ón Galaad, şi adu leac alinător, fecioară, fiica Egiptului! Degeaba Óntrebuinţezi at‚tea leacuri, căci nu este vindecare pentru tine!