Tu dai putere calului, şi-i Ómbraci g‚tul cu o coamă ce f‚lf‚ie?
Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răsp‚ndeşte groaza.
Scurmă păm‚ntul, şi, m‚ndru de puterea lui, se aruncă asupra celor Ónarmaţi;
Óşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă Ónapoi dinaintea sabiei.
Z‚ngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
fierbe de aprindere, măn‚ncă păm‚ntul, n-are ast‚mpăr c‚nd răsună tr‚mbiţa.
La sunetul tr‚mbiţei parcă zice: ,Œnainte!í De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
PÓnă cÓnd voi avea sufletul plin de griji, şi inima plină de necazuri Ón fiecare zi? PÓnă cÓnd se va ridica vrăjmaşul meu Ómpotriva mea?
Caut printre ei un om care să Ónalţe un zid, şi să stea Ón mijlocul spărturii Ónaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc nici unul!
Pentru că Israel dă din picioare ca o m‚nzată neÓmbl‚nzită; şi să-l mai pască Domnul acum ca pe un miel Ón imaşuri Óntinse!
Domnul nu Ónt‚rzie Ón Ómplinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o Óndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele m‚inilor lor, ca să nu se Ónchine dracilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.