Atunci copitele cailor au răsunat De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc: trezeşte-Te, ieşi inaintea mea, şi priveşte!
Idolii, dimpotrivă, au m‚ncat rodul muncii părinţilor noştri, din tinereţea noastră, oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor.
,Căci un glas care porneşte de la Dan şi vesteşte nenorocirea, o vesteşte de la muntele lui Efraim.
Varsă-Ţi urgia peste neamurile care nu Te cunosc, şi peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci măn‚ncă pe Iacov, Ól Ónghit, Ól topesc, şi-i pustiesc locuinţa.î
De vuietul căderii lor se cutremură păm‚ntul; strigătul lor se aude p‚nă la marea RoşieÖ