Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi-l stăp‚nesc nişte femei! Poporul meu, c‚rmuitorii tăi te duc Ón rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli!
Casele lor vor trece Ón stăp‚nirea altora, ogoarele şi nevestele lor de asemenea, c‚nd Œmi voi Óntinde m‚na asupra locuitorilor ţării, zice Domnul.î
De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, şi ogoarele lor altor stăp‚ni. Căci de la cel mai mic p‚nă la cel mai mare, toţi sunt lacomi de c‚ştig m‚rşav, de la prooroc p‚nă la preot, toţi Ónşeală!
Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte Ómprejur. ñ ÑŒnvinuiţi-lî, strigă ei; Ñhaidem să-l Ónvinuim!î Toţi cei ce trăiau Ón pace cu mine, p‚ndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: ÑPoate că se va lăsa prins, vom pune m‚na pe el, şi ne vom răzbuna pe el!î
şi anume pe bărbaţii, femeile, copiii, fiicele Ómpăratului, şi pe toate sufletele, pe care le lăsase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, precum şi pe proorocul Ieremia, şi pe Baruc, fiul lui Neriia.