Nu vreau să cert Ón veci, nici să ţin o m‚nie necurmată, c‚nd Ónaintea Mea cad Ón leşin duhurile, şi sufletele pe care le-am făcut.
Œmpăratul Zedechia a trimis să-l aducă, şi l-a Óntrebat Ón taină la el acasă. El a zis: ÑAi vreun cuv‚nt din partea Domnului?î Ieremia a răspuns: ÑDaî. Şi a adăugat: ÑVei fi dat Ón m‚inile Ómpăratului Babilonului!î
Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iucal, fiul lui Şelemia, şi Paşhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele, pe care le spunea Ieremia Óntregului popor, zic‚nd:
ÑAşa vorbeşte Domnul: ,Cine va răm‚ne Ón cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi şi se va duce la Haldei, va scăpa cu viaţă, va avea ca pradă viaţa lui, şi va trăi.
Aşa vorbeşte Domnul: ,Cetatea aceasta va fi dată Ón m‚na oştirii Ómpăratului Babilonului, şi o va lua!í
Atunci căpeteniile au zis Ómpăratului: ,Omul acesta ar trebui omor‚t! Căci Ónmoaie inima oamenilor de război care au mai rămas Ón cetatea aceasta, şi a Óntregului popor, ţin‚ndu-le asemenea cuv‚ntări; omul acesta nu urmăreşte binele poporului acestuia, şi nu-i vrea dec‚t nenorocirea.î
Œmpăratul Zedechia a răspuns: ÑIată-l că este Ón m‚inile voastre; căci Ómpăratul nu poate nimic Ómpotriva voastră!î
Atunci ei au luat pe Ieremia, şi l-au aruncat Ón groapa lui Machia, fiul Ómpăratului, care se afla Ón curtea temniţei, şi au pogor‚t Ón ea pe Ieremia cu funii. Œn groapă nu era apă, dar era noroi; şi Ieremia s-a afundat Ón noroi.
Ebed-Melec, Etiopianul, famen-dregător la curtea Ómpăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat Ón groapă. Œmpăratul stătea la poarta lui Beniamin.
Ebed-Melec a ieşit din casa Ómpăratului, şi a vorbit Ómpăratului astfel:
ÑŒmpărate, domnul meu, oamenii aceştia au făcut rău de s-au purtat aşa cu proorocul Ieremia, arunc‚ndu-l Ón groapă; are să moară de foame acolo unde este, căci Ón cetate nu este p‚ine!î
Prorocia, Cuv‚ntul Domnului despre Israel. Aşa vorbeşte Domnul, care a Óntins cerurile şi a Óntemeiat păm‚ntul, şi a Óntocmit duhul omului din el: