Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: ÑScoate-ţi sabia, şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi Ómprejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.î Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci Ói era teamă. Şi Saul şi-a luat sabia, şi s-a aruncat Ón ea.
Alergătorii au mers astfel din cetate Ón cetate prin ţara lui Efraim şi Manase, p‚nă la Zabulon. Dar ei r‚deau şi Óşi băteau joc de ei.
C‚nd a auzit Sanbalat că zidim iarăşi zidul, s-a m‚niat şi s-a supărat foarte tare. Şi-a bătut joc de Iudei,
Eu, Eu vă m‚ng‚i. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor, şi de fiul omului, care trece ca iarba,
şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a Óntins cerurile şi a Óntemeiat păm‚ntul? De ce să tremuri necontenit toată ziua, Ónaintea m‚niei asupritorului, c‚nd umblă să te nimicească? Unde este m‚nia asupritorului?
Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi la Babilon, pe aceia din popor care rămăseseră Ón cetate, pe cei ce se supuseseră lui, şi pe rămăşiţa poporului.
Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut Ón El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar Iudeii strigau: ÑDacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine Ómpărat, este Ómpotriva Cezarului.î
C‚nd a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, Ón locul numit ÑPardosit cu pietreî, iar evreieşte: ÑGabata.î