Prin solii tăi ai batjocorit pe Domnul, şi ai zis: ,Cu mulţimea carelor mele, am suit v‚rful munţilor, coastele Libanului! Voi tăia cei mai Ónalţi cedri ai lui, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi atinge creasta lui cea mai Ónaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame;
ÑCe veţi face voi Ón ziua pedepsei, şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi?î ÑLa cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?î
Unii vor fi Óngenuncheaţi Óntre cei prinşi Ón război, iar alţii vor cădea Óntre cei morţi. Cu toate acestea, m‚nia Lui nu se potoleşte, şi m‚na Lui tot Óntinsă este.
ÑVai de Asirian ñ zice Domnul ñ nuiaua m‚niei Mele, care poartă Ón m‚nă toiagul urgiei Mele!
I-am dat drumul Ómpotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis Ómpotriva unui popor pe care sunt m‚niat, ca să-l prade şi să-l jefuiască, să-l calce Ón picioare ca noroiul de pe uliţe.
Iată, Domnul, Dumnezeul oştirilor, taie crăcile cu putere; cei mai mari sunt tăiaţi, cei mai Ónalţi sunt dobor‚ţi.
Dă jos cu fierul cr‚ngul pădurii, şi Libanul cade sub m‚na Celui Puternic.
ÑAm dat poruncă sfintei Mele oştiri ñ zice Domnul ñ am chemat pe vitejii Mei la judecata m‚niei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea.î
prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul, şi ai zis: ,Cu mulţimea carelor mele, m-am suit pe v‚rful munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii lui cei mai Ónalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai Ónaltă, Ón pădurea lui care este ca un pomăt.
ÑŒnălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea şi un mare prăpăd.
Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul, ca să-ţi pustiiască ţara, să-ţi dăr‚me cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască Ón ele.
,Pregătiţi-vă s-o bateţi! Haidem! Să ne suim ziua Ón amiaza mare!íÖ Vai de noi, căci ziua scade, şi umbrele de seară se lungesc.î
Vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul; ñ voi pune foc pădurii voastre, şi-i va m‚nca toate Ómprejurimile.î