Книга Faptele Apostolilor Cтих 27 | Параллельные места

şi au zis: ÑCe vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. El a căzut la păm‚nt, şi a auzit un glas, care-i zicea: ÑSaule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?î Şi Óndată a Ónceput să propovăduiască Ón sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Totuşi Saul se Óntărea din ce Ón ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, care locuiau Ón Damasc, dovedind că Isus este Hristosul. Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba p‚nă la Antiohia. C‚nd a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, şi i-a Óndemnat pe toţi să răm‚nă cu inimă hotăr‚tă alipiţi de Domnul. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sf‚nt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul; şi, c‚nd l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an Óntreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au Ónvăţat pe mulţi oameni. Pentru Ónt‚iaşi dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini Ón Antiohia. Œn Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi Ónvăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut Ómpreună cu c‚rmuitorul Irod, şi Saul. Am căzut la păm‚nt, şi am auzit un glas, care-mi zicea: ,Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?í Am căzut cu toţii la păm‚nt; şi eu am auzit un glas, care-mi zicea Ón limba evreiască: ,Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Œţi este greu să arunci, cu piciorul Ónapoi Ón v‚rful unui ţepuş.î Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu Ón Domnul? După ei toţi, ca unei st‚rpituri, mi s-a arătat şi mie.

De atunci se ducea şi venea Ómpreună cu ei Ón Ierusalim,

şi propovăduia cu Óndrăzneală Ón Numele Domnului. Vorbea şi se Óntreba şi cu Evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.

C‚nd au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, şi l-au pornit la Tars. Vindecarea lui Enea.

Biserica se bucura de pace Ón toată Iudea, Galilea şi Samaria, se Óntărea sufleteşte, şi umbla Ón frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sf‚nt, se Ónmulţea.

Pe c‚nd cerceta Petru pe toţi sfinţii, s-a pogor‚t şi la cei ce locuiau Ón Lida.

Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog Ón pat.

ÑEneaî, i-a zis Petru, ÑIsus Hristos te vindecă; scoală-te, şi fă-ţi patul.î Şi Enea s-a sculat Óndată.

Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut, şi s-au Óntors la Domnul.

Œn Iope, era o ucenică numită Tabita, nume, care Ón tălmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.

Œn vremea aceea, s-a Ómbolnăvit, şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o Óntr-o odaie de sus.

Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, c‚nd au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el, să-l roage: Nu pregeta să vii p‚nă la noi.

Petru s-a sculat, şi a plecat Ómpreună cu ei. C‚nd a sosit, l-au dus Ón odaia de sus. Toate văduvele l-au Ónconjurat pl‚ng‚nd, şi i-au arătat hainele şi cămăşile, pe care le făcea Dorca, pe c‚nd era cu ele.