ÑUrechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
De aceea mi-e sc‚rbă de mine şi mă pocăiesc Ón ţăr‚nă şi cenuşă.î
Tu eşti Dumnezeul, care mă ocroteşte: pentruce mă lepezi? Pentruce trebuie să umblu plin de Óntristare, supt apăsarea vrăjmaşului?
Ei merg din putere Ón putere, şi se Ónfăţişează Ónaintea lui Dumnezeu Ón Sion.
Œntr-o izbucnire de m‚nie, Œmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi Óndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.
Cine să nu se teamă de Tine, Œmpărate al neamurilor? Ţie se cuvine teama; căci Óntre toţi Ónţelepţii neamurilor şi Ón toate Ómpărăţiile lor, nici unul nu este ca Tine.