Iar c‚nd Óţi va da Domnul odihnă după ostenelile şi frăm‚ntările tale, şi după aspra robie care a fost pusă peste tine,
atunci vei c‚nta c‚ntarea aceasta asupra Ómpăratului Babilonului, şi vei zice: ÑIată, asupritorul nu mai este, asuprirea a Óncetat,
,Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare Ónăuntrul inimii mele! Œmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul tr‚mbiţei, şi strigătul de război.
Iată, aduc de departe un neam Ómpotriva voastră, casă a lui Israel, ñ zice Domnul ñ un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoşti, şi ale cărui vorbe nu le pricepi.
Cine va răm‚ne Ón cetatea aceasta, va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi să se ducă la Haldeii, care vă Ómpresoară, va scăpa cu viaţă, care va fi singura lui pradă.