Şi Ietro a zis: ÑBinecuv‚ntat să fie Domnul, care v-a izbăvit din m‚na Egiptenilor şi din m‚na lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din m‚na Egiptenilor!
Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului Ónaintea lui Dumnezeu, şi du pricinile Ónaintea lui Dumnezeu.
Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui Moise: ÑNoi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ,Eu vi-l voi da.í Vino cu noi, şi Óţi vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel.î
Hobab i-a răspuns: ÑNu pot să merg; ci mă voi duce Ón ţara mea şi Ón locul meu de naştere.î
Şi Moise a zis: ÑNu ne părăsi, te rog; fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbăr‚m Ón pustie; deci tu să ne fii călăuză.
Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele, pe care ni-l va face Domnul.î
Fiii Chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din cetatea Finicilor, Ómpreună cu fiii lui Iuda, Ón pustia lui Iuda la miazăzi de Arad, şi s-au dus de s-au aşezat Óntre popor.
Heber, Chenitul, se despărţise de Cheniţi, fiii lui Hobab, socrul lui Moise, şi Óşi Óntinsese cortul p‚nă la stejarul Ţaanaim, l‚ngă Chedeş.
Achiş zicea: ÑUnde aţi năvălit azi?î Şi David răspundea: ÑSpre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de Ierahmeeliţi şi spre miazăzi de Cheniţi.î