Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va Ómplini?
A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este Ón cer şi pe păm‚nt este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te Ónalţi ca un stăp‚n mai presus de orice!
Eu, Domnul, am vorbit! Lucrul acesta se va Ónt‚mpla, şi Eu Ól voi Ómplini! Nu Mă voi lăsa, nu voi avea milă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecată după puterea ta şi după faptele tale, zice Domnul, Dumnezeu.î
Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.
Dacă răbdăm, vom şi Ómpărţi Ómpreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.
Dacă suntem necredincioşi, totuşi El răm‚ne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.
pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, şi Ón care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică Ómbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă Ónainte,