,,Doamne, spune-mi care este sfÓrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cÓt de trecător sÓnt.``
Iată că zilele mele sÓnt cÓt un lat de mÓnă, şi viaţa mea este ca o nimica Ónaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricÓt de bine s'ar ţinea. —
Da, omul umblă ca o umbră, se frămÓntă degeaba, strÓnge la comori, şi nu ştie cine le va lua.
Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormÓntul.
A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului dec‚t jertfele. ñ
Păzeşte-ţi piciorul, c‚nd intri Ón Casa lui Dumnezeu, şi apropie-te mai bine să asculţi, dec‚t să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.
ÑCe-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor, şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place s‚ngele taurilor, oilor şi ţapilor.
C‚nd veniţi să vă Ónfăţişaţi Ónaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
Nu mai aduceţi daruri de m‚ncare nefolositoare, căci Mi-e sc‚rbă de tăm‚ie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
ÑSpălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Œncetaţi să mai faceţi răul!
Œnvăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!î ñ
Căci n-am vorbit nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nici o poruncă, cu privire la arderi de tot şi jertfe, Ón ziua c‚nd i-am scos din ţara Egiptului.
Ci iată porunca pe care le-am dat-o: ,Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.í
Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult dec‚t arderi de tot!
Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre, şi nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare!
C‚nd Œmi aduceţi arderi de tot şi daruri de m‚ncare, n-am nici o plăcere de ele; şi viţeii Óngrăşaţi pe care-i aduceţi ca jertfe de mulţumire, nici nu Mă uit la ei.
Depărtează de Mine vuietul c‚ntecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale!
Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea ca un p‚r‚u care nu seacă niciodată!
ÑCu ce voi Ónt‚mpina pe Domnul, şi cu ce mă voi pleca Ónaintea Dumnezeului Celui Prea Œnalt? Œl voi Ónt‚mpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an?
Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci, sau zeci de mii de r‚uri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe Ónt‚iul meu născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu?î ñ
ÑŢi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, dec‚t să faci dreptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?î
Duceţi-vă de Ónvăţaţi ce Ónseamnă: ,Milă voiesc, iar nu jertfă!í Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.î
Dacă aţi fi ştiut ce Ónseamnă: ,Milă voiesc, iar nu jertfeí, n-aţi fi os‚ndit pe nişte nevinovaţi.
şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, şi cu toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult dec‚t toate arderile de tot şi dec‚t Ñtoate jertfele.î