(Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
M-am uitat Ón timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a Ónaintat spre Cel Ómbătr‚nit de zile şi a fost adus Ónaintea Lui.
I S-a dat stăp‚nire, slavă şi putere Ómpărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăp‚nirea Lui este o stăp‚nire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi Ómpărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
Căci Fiul omului are să vină Ón slava Tatălui Său, cu Óngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea p‚nă nu vor vedea pe Fiul omului venind Ón Œmpărăţia Sa.î
Atunci se va arăta Ón cer semnul Fiului omului, toate seminţiile păm‚ntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
Dar Ştefan, plin de Duhul Sf‚nt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus st‚nd Ón picioare la dreapta lui Dumnezeu;
şi a zis: ÑIată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului st‚nd Ón picioare la dreapta lui Dumnezeu.î
Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Œl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile păm‚ntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.