De atunci Óncolo, Isus a Ónceput să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătr‚nilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omor‚t, şi că a treia zi are să Ónvie.
Petru L-a luat de o parte, şi a Ónceput să-L mustre, zic‚nd: ÑSă Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se Ónt‚mple aşa ceva!î
Dar Isus S-a Óntors, şi a zis lui Petru: ÑŒnapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci g‚ndurile tale nu sunt g‚ndurile lui Dumnezeu, ci g‚nduri de ale oamenilor.î
Au luat deci trupul lui Isus şi l-au Ónfăşurat Ón f‚şii de p‚nză de in, cu miresme, după cum au obicei Iudeii să Óngroape.