Œn vremea aceea, Isus a luat cuv‚ntul şi a zis: ÑTe laud, Tată, Doamne al cerului şi al păm‚ntului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei Ónţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.
Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?Ö Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?Ö Dar tocmai pentru aceasta am venit p‚nă la ceasul acesta!
Tată, proslăveşte Numele Tău!î Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: ÑL-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!î
După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: ÑTată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,