Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;
Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea Ónaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi, şi mergeau Óngroziţi după El. Isus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a Ónceput să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se Ónt‚mple.
Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: ÑChiar dacă ar trebui să mor Ómpreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.î Şi toţi ceilalţi au spus acelaşi lucru.
Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei c‚nd a venit Isus.
Ceilalţi ucenici i-au zis deci: ÑAm văzut pe Domnul!î Dar el le-a răspuns: ÑDacă nu voi vedea Ón m‚inile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu Ón semnul cuielor, şi dacă nu voi pune m‚na mea Ón coasta Lui, nu voi crede.î
După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi Ón casă; şi era şi Toma Ómpreună cu ei. Pe c‚nd erau uşile Óncuiate, a venit Isus, a stat Ón mijloc, şi le-a zis: ÑPace vouă!î
Apoi a zis lui Toma: ÑAdu-ţi degetul Óncoace, şi uită-te la m‚inile Mele; şi adu-ţi m‚na, şi pune-o Ón coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.î
Drept răspuns, Toma I-a zis: ÑDomnul meu şi Dumnezeul meu!î
Acum, dacă am murit Ómpreună cu Hristos, credem că vom şi trăi Ómpreună cu El,