Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuv‚ntării, cu care-l binecuv‚ntase tatăl său. Şi Esau zicea Ón inima sa: ÑZilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.î
Luaţi seama la voi Ónşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte Ómpotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!
Şi, măcar că ştiu hotăr‚rea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.
Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată Ón vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul bl‚ndeţii. Şi ia seama la tine Ónsuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.
şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale Óntunericului, ba Óncă mai degrabă os‚ndiţi-le.
Să nu-ţi pui m‚inile peste nimeni cu grabă: şi să nu te faci părtaş păcatelor altora: pe tine Ónsuţi păzeşte-te curat.
Cine zice că este Ón lumină, şi urăşte pe fratele său, este Óncă Ón Óntuneric p‚nă acum.
Dar cine urăşte pe fratele său, este Ón Óntuneric, umblă Ón Óntuneric, şi nu ştie Óncotro merge, pentru că Óntunericul i-a orbit ochii.
Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică răm‚n‚nd Ón el.