ÑPe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite, Şi călătorii apucau pe căi str‚mbe.
Ezechia, Ómpăratul lui Iuda, a trimis să spună Ómpăratului Asiriei la Lachis: ÑAm greşit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta.î Şi Ómpăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, Ómpăratul lui Iuda, trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur.
Ezechia a dat tot argintul care se afla Ón Casa Domnului şi Ón vistieriile casei Ómpăratului.
Atunci a luat Ezechia, Ómpăratul lui Iuda, şi a dat Ómpăratului Asiriei, aurul cu care acoperise uşile şi uşiorii Templului Domnului.
Œmpăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la Ómpăratul Ezechia, pe Tartan, Rab-Saris, şi pe Rabşache cu o oştire puternică. S-au suit şi au ajuns la Ierusalim. C‚nd s-au suit şi au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul care duce Ón ogorul Ónălbitorului.
căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legăm‚ntul cel veşnic!
Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sf‚ntă: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.
A trimis pe Eliachim, căpetenia casei Ómpăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe cei mai bătr‚ni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoţ.