Tu ziceai Ón inima ta: ,Mă voi sui Ón cer, Ómi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;
mă voi sui pe v‚rful norilor, voi fi ca Cel Prea Œnalt.í
Ţi s-a Óng‚mfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat Ónţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la păm‚nt, te dau privelişte Ómpăraţilor.
Dar c‚nd i s-a Óng‚mfat inima şi i s-a Ómpietrit duhul p‚nă la m‚ndrie, a fost aruncat de pe scaunul lui Ómpărătesc şi a fost despuiat de slava lui;