Hesbonul şi Eleale ţipă de li se aude glasul p‚nă la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.
Œmi pl‚nge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă p‚nă la Ţoar, p‚nă la Eglat-Şelişia; căci suie, pl‚ng‚nd, suişul Luhitului, şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.
Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa, şi nu mai este nici un fir verde.
tuturor Ómpăraţilor Zimrei, tuturor Ómpăraţilor Elamului, şi tuturor Ómpăraţilor Mediei;