Hesbonul şi Eleale ţipă de li se aude glasul p‚nă la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.
Iar acum Domnul vorbeşte, şi zice: ÑŒn trei ani, ca anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, Ómpreună cu toată această mare mulţime; şi ce va răm‚ne, va fi puţin lucru, aproape nimic.î
Dar eu eram ca un miel bl‚nd pe care-l duci la măcelărie, şi nu ştiam planurile rele, pe care le urzeau ei Ómpotriva mea, zic‚nd: ,Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l st‚rpim din păm‚ntul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.î ñ
ÑGemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigaţi, fiicele Rabei, Ómbrăcaţi-vă cu saci, şi bociţi-vă alerg‚nd Óncoace şi Óncolo de-a lungul zidurilor! Căci Malcom se duce Ón robie, cu preoţii şi căpeteniile sale!