Au sfăr‚mat cetăţile, au aruncat fiecare pietre, Ón toate ogoarele cele mai bune şi le-au umplut cu pietre au astupat toate izvoarele de apă, şi au tăiat toţi copacii cei buni; prăştiaşii au Ónconjurat şi au bătut Chir-Hareset, din care n-au lăsat dec‚t pietrele.
Œmi pl‚nge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă p‚nă la Ţoar, p‚nă la Eglat-Şelişia; căci suie, pl‚ng‚nd, suişul Luhitului, şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.
De aceea geme Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dăr‚măturile Chir-Haresetului, ad‚nc m‚hniţi;
De aceea Ómi pl‚nge sufletul pentru Moab ca o harfă şi inima pentru Chir-Hares;