Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe păm‚nt, şi că toate Óntocmirile g‚ndurilor din inima lui erau Óndreptate Ón fiecare zi numai spre rău.
Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis Ón inima Lui: ÑNu voi mai blestema păm‚ntul, din pricina omului, pentru că Óntocmirile g‚ndurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
Mi-am pus inima să cunosc Ónţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am Ónţeles că şi aceasta este goană după v‚nt.
Pentru că nu se aduce repede la Óndeplinire hotăr‚rea dată Ómpotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.
Tuturor li se Ónt‚mplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!