Au venit şi au Ómpresurat pe Şeba Ón Abel-Bet-Maaca, şi au ridicat Ómpotriva cetăţii un val care atingea Óntăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă.
Atunci o femeie Ónţeleaptă a Ónceput să strige din cetate: ÑAscultaţi, ascultaţi! Spuneţi, vă rog, lui Ioab: ,Apropie-te p‚nă aici, căci vreau să-ţi vorbesc!î
Şi femeia s-a dus şi a Ónduplecat pe tot poporul cu Ónţelepciunea ei; au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din tr‚mbiţă; s-au Ómprăştiat de l‚ngă cetate, şi fiecare s-a dus Ón cortul lui. Şi Ioab s-a Óntors la Ierusalim, la Ómpărat.
Œn noaptea aceea, Ómpăratul n-a putut să doarmă, şi a poruncit să-i aducă l‚ngă el cartea aducerilor aminte, Cronicile. Le-au citit Ónaintea Ómpăratului,
şi s-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan şi Tereş, cei doi fameni ai Ómpăratului, păzitorii pragului, care voiseră să Óntindă m‚na asupra Ómpăratului Ahaşveroş.
Œmpăratul a zis: ÑCe cinste şi mărire i s-a făcut lui Mardoheu pentru aceasta?î ÑNu i s-a făcut nimicî, au răspuns cei ce slujeau Ómpăratului.
Œnţeleptul cucereşte cetatea vitejilor, şi doboară puterea Ón care se Óncredeau. ñ
Un om Ónţelept este plin de putere, şi cel priceput Óşi oţeleşte vlaga.
Cei uşuratici aprind focul Ón cetate, dar Ónţelepţii potolesc m‚nia. ñ
Căci pomenirea Ónţeleptului nu este mai veşnică dec‚t a nebunului: chiar Ón zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi Ónţeleptul moare, şi nebunul!
Mai bine un copil sărac şi Ónţelept dec‚t un Ómpărat bătr‚n şi fără minte, care nu Ónţelege că trebuie să se lase Óndrumat;
Œnţelepciunea face pe cel Ónţelept mai tare dec‚t zece viteji, care sunt Óntr-o cetate.
Atunci am văzut pe cei răi Óngropaţi şi duc‚ndu-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărt‚ndu-se de locul sf‚nt şi uitaţi Ón cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!
Œnţelepciunea este mai de preţ dec‚t sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.