Omul se naşte ca să sufere, după cum sc‚nteia se naşte ca să zboare.
Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cÓntări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: ,,Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!``
Mi-am pus inima să cercetez şi să ad‚ncesc cu Ónţelepciune tot ce se Ónt‚mplă sub ceruri: iată o Óndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
Căci unde este multă Ónţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.