Se bucură muntele Sionului, şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.
Străbateţi Sionul, şi ocoliţi -l, număraţi -i turnurile,
Œnţelepciunea este Ón faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul păm‚ntului. ñ
Tuturor li se Ónt‚mplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!
Iată cel mai mare rău Ón tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi de aceea este at‚ta nebunie Ón inima lor tot timpul c‚t trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.
Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji c‚ştigă războiul, că nu cei Ónţelepţi c‚ştigă p‚inea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei Ónvăţaţi bunăvoinţa, ci toate at‚rnă de vreme şi de Ómprejurări.