Căci o durere arzătoare Ómi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos Ón carnea mea.
Se bucură muntele Sionului, şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.
Apoi, c‚nd m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu m‚inile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că Ón toate este numai deşertăciune şi goană după v‚nt, şi că nu este nimic trainic sub soare.
Căci este c‚te un om care a muncit cu Ónţelepciune, cu pricepere şi cu izb‚ndă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.
Căci pomenirea Ónţeleptului nu este mai veşnică dec‚t a nebunului: chiar Ón zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi Ónţeleptul moare, şi nebunul!