Œl văd, dar nu acum, Œl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de c‚rmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului, Şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set.
Au zidit şi Ónălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor Ón foc ca arderi de tot lui Baal: lucru, pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l r‚nduisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.î
ÑDe aceea, iată, vin zile, zice Domnul, c‚nd locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului!
Œn locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului, Ói voi face să cadă ucişi de sabie Ónaintea vrăjmaşilor lor, şi de m‚na celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor păm‚ntului.
Rămăşiţa lui Iacov va fi Óntre neamuri, Ón mijlocul multor popoare, ca un leu Óntre fiarele pădurii, ca un pui de leu Óntre turmele de oi: care, c‚nd trece, calcă Ón picioare şi sf‚şie, şi nimeni nu poate scăpa pe altul.
Şi unul din bătr‚ni mi-a zis: ÑNu pl‚nge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.