Se scula dis-de-dimineaţă, şi stătea la marginea drumului la poartă. Şi ori de c‚te ori avea cineva vreo neÓnţelegere şi se ducea la Ómpărat la judecată, Absalom Ól chema şi zicea: ÑDin ce cetate eşti?î După ce-i răspundea: ÑSunt din cutare seminţie a lui Israelî,
Œmpăratul le-a răspuns: ÑVoi face ce credeţi că este mai bine.î Şi Ómpăratul a stat l‚ngă poartă, Ón timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile.
David şedea Óntre cele două porţi. Caraula s-a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om alerga singur singurel.
Atunci Ómpăratul, cutremur‚ndu-se, s-a suit Ón odaia de sus a porţii, şi a pl‚ns. Pe c‚nd mergea, zicea: ÑFiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu Ón locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!î