Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că Óntr-un r‚u stătea un berbec, şi avea două coarne; coarnele acestea erau Ónalte, dar unul era mai Ónalt dec‚t celălalt, şi cel mai Ónalt a crescut cel din urmă.
Am văzut cum berbecul Ómpungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nici o fiară nu putea să-i stea Ómpotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea Ón m‚nă; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.
Pe c‚nd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus, şi a cutreierat toată faţa păm‚ntului, fără să se atingă de el; ţapul acesta Ónsă avea un corn mare Óntre ochi.
A venit p‚nă la berbecul care avea coarne, şi pe care-l văzusem st‚nd Ón r‚u, şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.
L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat Óncruntat asupra lui, a izbit pe berbec, şi i-a fr‚nt am‚ndouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut Ómpotrivi; l-a tr‚ntit la păm‚nt, şi l-a călcat Ón picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din m‚na lui.
Ţapul Ónsă a ajuns foarte puternic; dar c‚nd a fost puternic de tot i s-a fr‚nt cornul cel mare. Œn locul lui au crescut patru coarne mari, Ón cele patru v‚nturi ale cerurilor.
Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre ţara cea minunată.
S-a Ónălţat p‚nă la oştirea cerurilor, a dobor‚t la păm‚nt o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le-a călcat Ón picioare.