Apoi Ón pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut p‚nă la sosirea voastră Ón locul acesta.î
Totuşi, era să mi se Óndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a Óntins cerurile şi a Óntemeiat păm‚ntul? De ce să tremuri necontenit toată ziua, Ónaintea m‚niei asupritorului, c‚nd umblă să te nimicească? Unde este m‚nia asupritorului?
Totuşi Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine suntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu, din veşnicie, Te numeşti ,M‚ntuitorul nostru.î