După cuv‚ntările mele, nici unul nu răspundea, şi cuv‚ntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
Pe Tine mă sprijinesc, din pÓntecele mamei mele. Tu eşti Binefăcătorul meu Óncă din pÓntecele mamei; pe Tine Te laud fără-'ncetare.
Căci după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri, şi nu se mai Óntorc Ónapoi, ci udă păm‚ntul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea săm‚nţă semănătorului şi p‚ine celui ce măn‚ncă,
tot aşa şi Cuv‚ntul Meu, care iese din gura Mea, nu se Óntoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va Ómplini planurile Mele.
Rămăşiţa lui Iacov va fi Ón mijlocul multor popoare, ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă care nu se bizuie pe nimeni, şi nu at‚rnă de copiii oamenilor.