Căci ai uitat pe Dumnezeul m‚ntuirii tale, şi nu ţi-ai adus aminte de St‚nca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute, şi ai sădit butuci străini.
Ei zic lemnului: ,Tu eşti tatăl meu!í Şi pietrei: ,Tu mi-ai dat viaţa!í Căci ei Œmi Óntorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar c‚nd sunt Ón nenorocire, zic: ,Scoală-Te şi scapă-ne!í
L -a pus domn peste casa lui, şi dregătorul tuturor averilor lui,