Şi Domnul a spus: ÑIert cum ai cerut.
Dar c‚t este de adevărat că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot păm‚ntul,
at‚t este de adevărat că toţi cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea, şi minunile pe care le-am făcut Ón Egipt şi Ón pustie, şi totuşi M-au ispitit de zece ori acum, şi n-au ascultat glasul Meu,
toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, şi anume, toţi cei ce M-au nesocotit, n-o vor vedea.
Iar pentru că robul Meu Caleb a fost Ónsufleţit de un alt duh, şi a urmat Ón totul calea Mea, Ól voi face să intre Ón ţara Ón care s-a dus, şi urmaşii lui o vor stăp‚ni.
Amaleciţii şi Canaaniţii locuiesc valea aceasta: deci m‚ine, Óntoarceţi-vă, şi plecaţi Ón pustie, pe calea care duce spre Marea Roşie.î
Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
ÑP‚nă c‚nd voi lăsa această rea adunare să c‚rtească Ómpotriva Mea? Am auzit c‚rtirile copiilor lui Israel, care c‚rteau Ómpotriva Mea.
Spune-le: ,Pe viaţa Mea!í zice Domnul, ,că vă voi face Óntocmai cum aţi vorbit Ón auzul urechilor Mele.
Trupurile voastre moarte vor cădea Ón pustia aceasta. Voi toţi, a căror numărătoare s-a făcut, număr‚ndu-vă de la v‚rsta de douăzeci de ani Ón sus, şi care aţi c‚rtit Ómpotriva Mea,
nu veţi intra Ón ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
Şi Ón ziua aceea Moise a jurat, şi a zis: ÑŢara Ón care a călcat piciorul tău, va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru că ai urmat Ón totul voia Domnului, Dumnezeului meuî.
Şi cui S-a jurat El că n-au să intre Ón odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?