Omul va trebui să-şi plece Ón jos privirea semeaţă şi Óng‚mfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi Ónălţat Ón ziua aceea.
Căci este o zi a Domnului oştirilor Ómpotriva oricărui om m‚ndru şi trufaş, Ómpotriva oricui se Ónalţă, ca să fie plecat:
Şi astfel, cei mici vor fi dobor‚ţi, cei mari vor fi smeriţi, şi privirile trufaşe vor fi plecate.
Dar Israel va fi m‚ntuit de Domnul, cu o m‚ntuire veşnică. Voi nu veţi fi nici ruşinaţi, nici Ónfruntaţi, Ón veci.
Căci pe muntele Meu cel sf‚nt, pe muntele cel Ónalt al lui Israel, ñ zice Domnul, Dumnezeu ñ acolo Œmi va sluji toată casa lui Israel, toţi cei ce vor fi Ón ţară; acolo Ói voi primi cu bunăvoinţă, voi cere darurile voastre de m‚ncare, cele dint‚i roade din darurile voastre, şi tot ce-Mi veţi Ónchina.
Veţi m‚nca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!
Şi veţi şti că Eu sunt Ón mijlocul lui Israel, că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, şi nu este altul afară de Mine. Şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară.
ÑCăci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine Ói va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură.
Şi să nu credeţi că puteţi zice Ón voi Ónşivă: ,Avem ca tată pe Avraam!í Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de care acum vă este ruşine: pentru că sf‚rşitul acestor lucruri este moartea.