Şi eu am Óntrebat: ÑP‚nă c‚nd, Doamne?î El a răspuns: ÑP‚nă c‚nd vor răm‚ne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; p‚nă c‚nd nu va mai fi nimeni Ón case, şi ţara va fi pustiită de tot;
p‚nă va Óndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge o mare pustie.
Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotăr‚t aşa.
ÑMunţii vreau să-i pl‚ng şi să gem pentru ei, pentru c‚mpiile pustiite vreau să fac o jelanie; căci sunt arse de tot, şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude Ón ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele au fugit şi au pierit. ñ
Œşi vor arunca argintul pe uliţe, şi aurul lor le va fi o sc‚rbă. Argintul sau aurul lor nu poate să-i scape Ón ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele; căci el i-a aruncat Ón nelegiuirea lor.
De aceea, ţara se va jeli, toţi cei ce o locuiesc vor t‚nji, Ómpreună cu fiarele c‚mpului şi păsările cerului; chiar şi peştii mării vor pieri.