P‚nă la răcoarea zilei, şi p‚nă la lungirea umbrelor, Óntoarce-te!Ö Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.
Adormisem, dar inima Ómi vegheaÖ Este glasul preaiubitului meu, care bate: ÑDeschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul Ómi este plin de rouă, c‚rlionţii Ómi sunt plini de picurii nopţii.î ñ
Orice vale să fie Ónălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă Ón c‚mpii, şi str‚mtorile Ón v‚lcele!
Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte m‚ntuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: ,Dumnezeul tău Ómpărăţeşte!î
după cum este scris Ón cartea cuvintelor proorocului Isaia: ÑIată glasul celui ce strigă Ón pustie: ,Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.
ÑEuî, a zis el, Ñsunt glasul celui ce strigă Ón pustie: ,Neteziţi calea Domnuluií, cum a zis proorocul Isaia.î