Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi. ñ
Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur.
Adormisem, dar inima Ómi vegheaÖ Este glasul preaiubitului meu, care bate: ÑDeschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul Ómi este plin de rouă, c‚rlionţii Ómi sunt plini de picurii nopţii.î ñ
dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mama sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd, şi o numesc fericită; Ómpărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă. ñ
Tu, care locuieşti Ón grădini, nişte prieteni Óşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să-l aud! ñ
Părăsiţi cetăţile, şi locuiţi Ón st‚nci, locuitori ai Moabului! Şi fiţi ca porumbeii, care Óşi fac cuibul pe marginea peşterilor!
Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi Ón mijlocul lupilor. Fiţi dar Ónţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii.