Apocalipsa lui Ioan 16:12
Apocalipsa lui Ioan 16:13
Apocalipsa lui Ioan 16:14
Apocalipsa lui Ioan 16:15
Apocalipsa lui Ioan 16:16
Apocalipsa lui Ioan 16:17
Apocalipsa lui Ioan 19:11
Apocalipsa lui Ioan 19:12
Apocalipsa lui Ioan 19:13
Apocalipsa lui Ioan 19:14
Apocalipsa lui Ioan 19:15
Apocalipsa lui Ioan 19:16
Apocalipsa lui Ioan 19:17
Apocalipsa lui Ioan 19:18
Apocalipsa lui Ioan 19:19
Apocalipsa lui Ioan 19:20
Apocalipsa lui Ioan 19:21
خn mÓna Domnului este un potir, Ón care fierbe un vin plin de amestecătură. CÓnd Ól varsă, toţi cei răi de pe pămÓnt sug, Ól sorb şi -l beau pÓnă Ón fund!
ÑIntră Ón st‚nci, şi ascunde-te Ón ţăr‚nă, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!î
Omul va trebui să-şi plece Ón jos privirea semeaţă şi Óng‚mfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi Ónălţat Ón ziua aceea.
Căci este o zi a Domnului oştirilor Ómpotriva oricărui om m‚ndru şi trufaş, Ómpotriva oricui se Ónalţă, ca să fie plecat:
Ómpotriva tuturor cedrilor Ónalţi şi falnici ai Libanului, şi Ómpotriva tuturor stejarilor Basanului;
Ómpotriva tuturor munţilor Ónalţi, şi Ómpotriva tuturor dealurilor falnice;
Ómpotriva tuturor turnurilor Ónalte, şi Ómpotriva tuturor zidurilor Óntărite;
Ómpotriva tuturor corăbiilor din Tarsis, şi Ómpotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere.
M‚ndria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi Ónălţat Ón ziua aceea.
Toţi idolii vor pieri.
Oamenii vor intra Ón peşterile st‚ncilor şi Ón crăpăturile păm‚ntului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, c‚nd Se va scula să Óngrozească păm‚ntul.
Œn ziua aceea, oamenii Óşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră, ca să se Ónchine la ei, Ói vor arunca la şobolani şi la lilieci;
şi vor intra Ón găurile st‚ncilor, şi Ón crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, c‚nd Se va scula să Óngrozească păm‚ntul.
Nu vă mai Óncredeţi dar Ón om, Ón ale cărui nări nu este dec‚t suflare: căci ce preţ are el?
Gemeţi! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic!
Domnul face să tune glasul Lui Ónaintea oştirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, şi cel ce Ómplineşte cuv‚ntul este puternic. Dar mare este ziua Domnului şi foarte Ónfricoşată: cine o poate suferi?
Cine poate sta Ónaintea urgiei Lui? Şi cine poate ţine piept m‚niei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, şi se prăbuşesc st‚ncile Ónaintea Lui.
Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine Ón graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar.
Cine va putea să sufere Ónsă ziua venirii Lui? Cine va răm‚ne Ón picioare c‚nd Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia Ónălbitorului.
Dar toate aceste lucruri nu vor fi dec‚t Ónceputul durerilor.
Al şaselea a vărsat potirul lui peste r‚ul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea Ómpăraţilor, care au să vină din Răsărit.
Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.
Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la Ómpăraţii păm‚ntului Óntreg, ca să-i str‚ngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. ñ
ÑIată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi Óşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!î ñ
Duhurile cele rele i-au str‚ns Ón locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.
Al şaptelea a vărsat potirul lui Ón văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: ÑS-a isprăvit!î
Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă ÑCel credinciosî şi ÑCel adevăratî, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.
Ochii Lui erau ca para focului; capul Ól avea Óncununat cu multe cununi Ómpărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, dec‚t numai El singur.
Era Ómbrăcat cu o haină muiată Ón s‚nge. Numele Lui este: ÑCuv‚ntul lui Dumnezeu.î
Oştile din cer Œl urmau călări pe cai albi, Ómbrăcate cu in subţire, alb şi curat.
Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va c‚rmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului m‚niei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: ÑŒmpăratul Ómpăraţilor şi Domnul domnilor.î
Apoi am văzut un Ónger, care stătea Ón picioare Ón soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: ÑVeniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
ca să m‚ncaţi carnea Ómpăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!î
Şi am văzut fiara şi pe Ómpăraţii păm‚ntului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
Şi fiara a fost prinsă. Şi Ómpreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse Ónaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se Ónchinaseră icoanei ei. Am‚ndoi aceştia au fost aruncaţi de vii Ón iazul de foc, care arde cu pucioasă.
Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.