Apocalipsa lui Ioan 20:11
Şi Mica a zis: ÑAscultă dar cuv‚ntul Domnului! Am văzut pe Domnul st‚nd pe scaunul Lui de domnie, şi toată oştirea cerurilor st‚nd l‚ngă El, la dreapta şi la st‚nga Lui.
Şi Mica a zis: ÑAscultaţi dar cuv‚ntul Domnului! Am văzut pe Domnul st‚nd pe scaunul Său de domnie, şi toată oastea cerurilor st‚nd la dreapta şi la st‚nga Lui.
El a pus capăt războaielor pÓnă la marginea pămÓntului; El a sfărÓmat arcul, şi a rupt suliţa, a ars cu foc carăle de război. —
Œn anul morţii Ómpăratului Ozia, am văzut pe Domnul şez‚nd pe un scaun de domnie foarte Ónalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.
Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, Ón chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el.
Am mai văzut iarăşi o lucire de aramă lustruită ca nişte foc, Ónăuntrul căruia era omul acesta, şi care strălucea de jur Ómprejur; de la chipul rărunchilor lui p‚nă sus, şi de la chipul rărunchilor lui p‚nă jos, am văzut ca un fel de foc, şi de jur Ómprejur era Ónconjurat cu o lumină strălucitoare.
Œnălţimile din Bet-Aven, unde a păcătuit Israel, vor fi nimicite; spini şi mărăcini vor creşte pe altarele lor. Şi vor zice munţilor: ÑAcoperiţi-ne!î Şi dealurilor: ÑCădeţi peste noi!î
Pilat le-a vorbit din nou, cu g‚nd să dea drumul lui Isus.
Œn acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.
Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Păm‚ntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.