Œn anul morţii Ómpăratului Ozia, am văzut pe Domnul şez‚nd pe un scaun de domnie foarte Ónalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.
Tot Ón mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror Ónfăţişare avea o asemănare omenească.
Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o Óntindere a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor, şi se Óntindea Ón aer sus peste capetele lor.
Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, Ón chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el.
M-am uitat, şi iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie.
Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu Ón m‚nă, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei.