Apoi preotul să ungă cu s‚nge coarnele altarului pentru tăm‚ia mirositoare, care este Ónaintea Domnului Ón cortul Ónt‚lnirii; iar tot celălalt s‚nge al viţelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa cortului Ónt‚lnirii.
Dar pielea viţelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele şi balega lui,
adică tot viţelul care a mai rămas, să-l scoată afară din tabără, Óntr-un loc curat, unde se aruncă cenuşa, şi să-l ardă cu lemne pe foc; să fie ars pe grămada de cenuşă.
Să ungă cu s‚ngele acesta coarnele altarului care este Ónaintea Domnului Ón cortul Ónt‚lnirii; şi să verse tot s‚ngele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa cortului Ónt‚lnirii.
Viţelul rămas, să-l scoată apoi afară din tabără, şi să-l ardă ca şi pe viţelul dint‚i. Aceasta este o jertfă de ispăşire pentru adunare.
Œn adevăr, trupurile dobitoacelor, al căror s‚nge este adus de marele preot Ón Locul prea sf‚nt, pentru păcat, Ñsunt arse de tot afară din tabără.î